"Pentru Victor Ioan Frunză, Familia Tót este un basm ce începe vesel şi se sfârşeşte ca un coşmar. Studierea şi exploatarea scenică a acestei evoluţii asociată cu observarea atentă a evoluţiei nebuniei Maiorului, noul locatar din casa unei familii oarecare a cărei unică vină e aceea de a avea un fiu în armată în vreme de război, reprezintă temele principale ale spectacolului. La început ni se dă impresia că cei cinci actori din distribuţie s-ar juca profesionist de-a teatrul, mai apoi, când gluma se îngroaşă şi absurdul pune acaparator stăpânire pe vieţi şi pe oameni, parodia dispare făcând loc seriosului celui mai serios din lume. E teatru, e şcoală, e joc, e meditaţie deghizată în râs acest exemplar spectacol al lui Victor Ioan Frunză –un spectacol ce nu trebuie ratat cu nici un chip- e o formidabilă lecţie de citire minuţioasă a unui text. (...)
Actorii- George Costin, surprinzând riguros progresia nebuniei Maiorului, Adrian Nicolae, un cumsecade domn Tót, adus la exasperare, Sorin Miron, într-un impecabil travesti, Alexandru Ion, în chip de raisonneur în Poştaşul şi Nicoleta Hâncu în Marişka, fiica nenorocitei familii- sunt cu toţii foarte buni. "
http://adevarul.ro/cultura/teatru/sinteza-anului-teatral-2012-ceea-ramane-5-1_50ea8c8956a0a6567e4ac898/index.html
"(...)De admirat echipa spectacolului. Frunză îi aduce împreună pe scena de la "Nicolae Bălcescu” pe George Costin, Sorin Miron, Alexandru Ion, Nicoleta Hâncu şi Adrian Nicolae. De reţinut neapărat aceste nume! De văzut neapărat jocul acestor actori, care nu-ţi pătrund în casă prin intermediul televizorului, manifestându-se într-o telenovelă sau în vreo emisiune tv care să te agreseze cu vocabular ieftin, fără sens. Ei sunt actori pe scenă, joacă firesc, cu patimă, cu drag pentru ceea ce au ales să facă, cu drag de teatru. E o gaşcă frumoasă ce creşte frumos sub ochii publicului şi sub atenta grija a unui împătimit părinte al scenei."
http://www.jurnalul.ro/teatru/familia-tot-in-binom-de-ziua-mondiala-a-teatrului-607708.htm
"George Costin, Sorin Miron, Adrian Nicolae, Alexandru Ion. În ce ordine vreţi. Tineri, frumoşi, puternici, actori. Cred în ei. Împreună şi separat. Fiecare confirmă, se descoperă pe sine, se (re)inventează. Cu valeţi ca ei, jocul scenei are şansa să meargă mai departe, iar noi, spectatorii, să nu mai privim nostalgic peste umăr la trecut, la generaţiile de aur, irepetabile. Sper să aibă atâta şansă în partidele vieţii lor artistice încât, peste ani, ca mine acum, să se vorbească despre alţi valeţi raportându-se la ei ca la o bornă istorică rotunjită de vreme. Să fie didaskalos – reper pe drum. Această urare a mea, care sună puţin şi a blestem, nădăjduiesc să se împlinească."
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=3991&editie=162
"...O comedie cu hohotul oprit la vreme în poarta tragediei, cu o familie Tót, impecabil desenată de cei trei actori, şi cu evenimente orchestrate cu mînă de maestru de Poştaş, din afară, şi de Maior, din interior. Urmînd replicile traduse persuasiv de semnatara decorului şi a costumelor..."
http://www.observatorcultural.ro/Ingerii-lui-Frunza-ipostaze-vs-hipostaza*articleID_26679-articles_details.html
"...Poveste cu puternice accente groteşti, exploatate şi regizoral, şi scenografic de Adriana Grand, spectacolul este construit într-o cheie în care grotescul şi comicul, pe de o parte, sunt subtil contrabalansate de un sentiment al sfârşitului şi al neputinţei, care pluteşte în permanenţă peste fiecare dintre scene. Multiplele straturi ale textului sunt exploatate şi desfăcute unul câte unul, pe un fond comic ce-i permite directorului de scenă să se joace cu psihicul spectatorului şi să-i livreze, ca-n joacă, informaţii concrete despre disperare şi frică. Iar finalul, de un absurd către care a condus, în fapt, fiecare scenă de până atunci, devine actul cel mai firesc în contextul dat..."
http://yorick.ro/un-dictator-intr-o-lume-de-carton/
"... Maiorul - interpretat de George Costin ca un Caligula grotesc şi plin de umor - instaurează cel mai ciudat regim de teroare, descoperă distracţia preferată: să confecţioneze cutii de carton. Familia Tót cedează crâmpei după crâmpei viaţa normală. Mănâncă, doarme, gândeşte, respiră, merge, vorbeşte, râde şi plânge în ritmul impus de maior. Fiecare moment şi fiecare nuanţă sunt puternic exploatate de regie şi de actori, culminând cu scena în care domnul Tót se ascunde în WC-ul de carton pe care şi-l ridică în mijlocul scenei.Pompierul Tót, atât de nuanţat interpretat de Adrian Nicolae, Mariska, soţia - un delicios travesti la vedere, Sorin Miron - şi Agika, fiica lor, un amestec de inteligenţă, delicateţe şi copilărie, toate bine dozate de Nicoleta Hâncu, adunaţi împreună sunt desenul perfect al familiei obişnuite, ce aşteaptă scrisori de la fiul de pe front......"
http://www.adevarul.ro/cultura/literar_si_artistic/scena/Jocul_de-a_Dumnezeu_0_643736033.html
APASA AICI pentru TRAILER
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu