REVISTA "LUCEAFARUL"
"George Costin,
Sorin Miron, Adrian Nicolae, Alexandru Ion. În ce ordine vreţi. Tineri,
frumoşi, puternici, actori. Cred în ei. Împreună şi separat. Fiecare confirmă,
se descoperă pe sine, se (re)inventează. Cu valeţi ca ei, jocul scenei are
şansa să meargă mai departe, iar noi, spectatorii, să nu mai privim nostalgic
peste umăr la trecut, la generaţiile de aur, irepetabile.
Valetul de pică: George
Costin (...)Ştie când să surprindă: un monolog, o carte în mână sau un fular
aparent neglijent pe umăr, o lumină din lateral şi vocea de tenor cu inflexiuni
grave, cu o dicţie perfectă începe să vrăjească(...)Vei fi atent la orice
urmează: calm, jos, apoi crescendo, pauză, stop cadru pe sală, respiraţie
ţinută, aplauze. A câştigat jocul. Iar o să numere fani, levate, puncte. Ştie
şi i se pare firesc. După atâta consum psihic, o merită, n’est pas?
Valetul de cupă:Adrian
Nicolae (....)Lucrează fin, are nuanţe bine gradate, poante pour les
connaisseurs. Îi place să intimideze şi pare arogant deseori. Până la aplauze.
Atunci faţa se destinde, ochii se rotunjesc, ciuful uşor transpirat de pe
frunte stă anapoda şi cupa nu mai controlează jocul: obosită, zâmbind, pulsează
şi se dezvăluie cuceritoare.(...)
Valetul de caro:
Sorin Miron. Aş fi nesinceră să nu recunosc că am o slăbiciune pentru acest
actor.(...) Caroul e culoarea
celor patru vârfuri, a celor patru vânturi, precum Hermes, zeul tetramorf,
mereu metamorfozându-se, aceea care (se) joacă impecabil şi în travesti, în
travesti de travesti, cu o naturaleţe şi un profesionalism unice. V.I. Frunză
spunea că e un actor de tip american; domnia-sa are dreptate, dar, dincolo de
credinţă şi profesionalism, aici văd sclipire.
Valetul de
treflă: Alexandru Ion.(...) estetic,
port-bonheur, potenţator. Al patrulea punct cardinal, cel care asigură
echilibrul culorilor. Elegant şi serios, uneori duios, alteori comic,
emoţionant pe alocuri.(...) Este elementul
fără de care confruntarea poate începe, dar nu poate merge înainte,
contrapunctul care devine erou, întâi neînsemnat, apoi miză a partidei. Cel
bun, cel iertat, cel înţeles. Curat empatie!
(...)
Restul e magie.
Magia jocului, care presupune şi regula, şi abaterea, şi şansa. Misterul. Că
doar n-o să vă povestesc ce se întâmplă în Îngeri în America de la Metropolis,
în Furtuna sau în Familia Tot de la Bălcescu, de pe strada 11 iunie... Mergeţi
să jucaţi!"
Ana-Maria Nistor
Familia TOT
Maiorul
Postasul